1.Bucatarie turceasca

Bucătăria turcească este urmaşa tradiţiilor culinare otomane. Şi cum imperiul otoman a intrat în contact cu multe alte popoare, nu este de mirare că specialităţile turceşti sunt atât de variate, cu influenţe atât asiatice, cât şi balcanice. La rândul lor, tradiţiile turceşti au influenţat bucătăriile altor ţări, inclusiv pe a Romaniei.

Reţetele culinare diferă de la o zonă la alta destul de mult, în funcţie de tradiţii şi desigur în funcţie de geografie. Pe coastele Mării Negre, unde tradiţia culinară aret influenţe slave si balcanice, se consumă mult peşte, în special hamsii, dar şi mult porumb.

Sud estul Turciei este faimos pentru reţete de kebab, baklava si kadayif. În partea de vest, unde se cultivă intensiv măslinii, bucătăria turcească foloseşte mult măslinele şi uleiul de măsline. Legumele şi verdeţurile sunt nelipsite în mâncarea din zonele învecinate Mării Mediterane, Mării Egee şi Marmara. În mod surprinzător, turcii se dau în vânt şi după paste, dar numai în anumite zone, de exemplu în Anatolia.

Chiar dacă în ultimii ani şi viaţa lor este agitată, ca şi a noastră, Turcii preferă încă mâncarea gătită în casă, iar o masă în familie tradiţională include legume, atât în mâncare cât şi în salată, carne tocată şi pilaf de bulgur, alături de un sos făcut din iaurt şi castraveţi (influenţă grecească). O altă masă tradiţională este cea formată din carne şi fasole uscată, consumată cu pilaf de orez.

Vinetele, ardeii, ceapa, usturoiul, lintea, fasolea şi roşiile sunt principalele ingrediente din bucătăria turcească. Nucile, migdalele, fitiscul şi alte oleaginoase se folosesc în deserturi şi nu numai. Pentru a da gust unei reţete culinare turcii folosesc pătrunjel, piper, paprika, mentă şi oregano – un obicei pe care îl au toate regiunile mediteraneene.

Un obicei turcesc este acela de a folosi fructele pe post de garnitură, alături de felul principal – cele mai apreciate fructe sunt prunele, curmalele, merele, strugurii şi smochinele, servite proaspete sau uscate. În bucătăria turcească, compotul de fructe se pune alături de carne sau pilaf ca garnitură. Iar unele reţete de pilaf conţin fructe de pădure sau stafide.

Un alt rol important îi revine vinetei, care se întâlneşte în multe reţete de mâncare şi salată. Se combină cu carnea tocată, se pune în kebab, musaca şi se face piure, combinată cu carne. În unele zone există chiar şi gem de vinete.

De asemenea foarte apreciat în bucătăria turcească, iaurtul poate însoţi cam toate mesele care conţin carne, legume – în special vinete – orez sau pâine. Una din cele mai cunoscute băuturi turceşti, ayran, se face tot din iaurt, amestecat cu apă şi sare.

Chiar dacă am împrumutat şi noi multe reţete tradiţionale turceşti, acestea au fost uşor modificate conform tradiţiilor şi preferinţelor româneşti. Dacă vrei să guşti cu adevărat bucătăria turcească, prepară reţetele de supă cu usturoi, cataif sau baclava.

Baclava

• Timp de preparare: 45 min
• Timpul de gatire: 60 min
• Gata in: 1 ore, 45 min
• Timp de asteptare: 
  24 ore

INGREDIENTE

• 500 g foi de plăcintă
• 300 g nuci curăţate
• 200 g alune şi fistic
• 1 lingura pesmet
• 150 g unt
• 200 g zahăr
• 200 g miere de albine
• 1 pachet zahăr vanilat
• 50 ml rom
• 1 lămâie

  PREPARARE

1. Nucile, alunele şi fisticul se toacă mărunt şi se amestecă cu pesmet şi o linguriţă de coajă de lămâie. Foile de plăcintă se desfac şi se taie pe dimensiunea tăvii. Se încinge cuptorul.

2. Se unge tava cu unt, apoi se pun 4 foi de plăcintă unse fiecare în parte cu unt. Se presară 1/3 din compoziţia de nuci, apoi se pune o foaie de aluat, care se unge cu unt. Se repetă operaţia până se termină compoziţia de nuci, iar deasupra se pun 4 foi unse pe rând cu unt. Se lasă la rece jumătate de oră.

3. Se taie cu un cuţit bine ascuţit pătrate de 4 – 5 cm, apoi se pune la copt o oră, la foc potrivit. După jumătate de oră, focul se lasă mic.

4. În 150 ml apă se topeşte zahărul şi se lasă să dea în clocot câteva minute. Se adaugă zeama de lămâie, mierea, romul şi zahărul vanilat. Când tava se scoate din cuptor se stropeşte imediat cu siropul călduţ. Se lasă câteva ore sau de pe o zi pe alta şi numai după aceea se poate servi.

Delicatesă turcească

• Timp de preparare: 60 min
• Timpul de gatire: 40 min
• Gata in: 1 ore, 40 min

INGREDIENTE

• 8 roşii mari
• 600 g carne de miel
• sare
• piper alb
• rozmarin
• 4-5 linguri ulei de măsline
• 3 fire de usturoi verde
• 3 fire de ceapă verde

PREPARARE

1. Carnea de miel, usturoiul şi ceapa se dau prin maşina de tocat, se condimentează cu sare şi piper după gust şi se amestecă câteva minute să se lege.

2. Se taie roşiile, se scoate miezul, se umplu cu compoziţia de carne şi se acoperă cu capacele rămase din ele. Se aşază într-o tavă pentru friptură.

3. Miezul rămas se amestecă cu sare, piper, ulei şi rozmarin şi se pune peste roşiile umplute.

4. Se bagă în cuptor şi se lasă să se rumenească, cam 40 de minute, la foc mic. Se servesc calde, cu sosul din tavă, cu smântână sau cu iaurt.

2.Bucatarie mexicana

Bucătăria mexicană, un amestec de elemente tradiţionale şi europene, este cunoscută pentru varietatea de ingrediente, pentru decoraţiile colorate şi apetisante, dar şi pentru multitudinea condimentelor, majoritatea fiind specifice Mexicului.

Printre cele mai folosite ingrediente sunt dovleacul, ardeiul, dar mai ales porumbul şi fasolea. Porumbul se foloseşte cel mai mult pentru masa, o cocă mexicană, din care se fac tamale şi tortilla, dar aceeaşi cereală este întâlnită în multe alte reţete culinare mexicane, ca şi boabele de fasole. A doua cea mai consumată dintre cereale este orezul.

Dintre verdeţuri şi condimente, bucătăria mexicană foloseşte cel mai mult cacao, oregano, scorţişoară, chilli, ceapă şi usturoi.
Un rol important în tradiţia culinară a Mexicului îl joacă ciocolata, foarte apreciată încă de pe vremea aztecilor. La început, ciocolata era o băutură uşor amăruie, făcută din seminţele arborelui de cacao, şi condimentată cu ardei iute sau vanilie. Înainte de sosirea europenilor în America de Sud, ciocolata era un lux şi o foarte folosită monedă de schimb. Chiar dacă astăzi este mai accesibilă, ciocolata încă joacă un rol major în bucătăria mexicană, fiind folosită în reţete de prăjituri sau în băuturi tradiţionale – de pildă champurrado.

Astăzi, mexicanii apreciază şi brânzeturile, chiar dacă înainte de sosirea europenilor nu ştiau ce sunt fiindcă nu consumau produse lactate. După ce spaniolii le-au adus animale de lapte, mexicanii au dezvoltat propriile reţete de brânză, ţinând cont de gusturile lor şi ale coloniştilor. Aşa au apărut un număr mare de brânzeturi tradiţionale, de la queso fresco, până la Oaxaca şi Chihuahua – acestea din urmă sunt specifice Mexicului.

Reţetele cu carne sunt şi ele la mare preţ, mai ales în nordul Mexicului, unde se cresc vite, capre, dar şi struţi. Cel mai cunoscut sortiment este arrachera, muşchiul abdominal al vitelor.

Turiştii care se aventurează în zonele rurale, descoperă o bucătărie mexicană mult mai ciudată, caci oamenii de la ţară preferă reţete exotice, din ingrediente pe care noi nici măcar nu le considerăm comestibile: carne de iguană, şarpe, maimuţă şi o mulţime de insecte. Ouăle de furnică şi insectele prăjite, chiar dacă te duc cu gândul mai mult la zone asiatice, sunt delicatese apreciate şi în Mexic.

Chiar dacă nu te încântă lăcustele la grătar, bucătăria mexicană are totuşi destule delicii pe care le-ar gusta oricine. Reţetele de burrito, empanadas, quesadillas, tacos, tamale sunt uşor de făcut şi foarte gustoase, la fel ca şi cajeta, churros, dulce de leche şi alte deserturi care îţi lasă gura apă.

Dacă toate acestea nu te conving, atunci bucătăria mexicană trebuie încercată măcar pentru faptul că, din 2010, reţetele tradiţionale au intrat în patrimoniul universal UNESCO.

Frigărui cu mix mexican

• Timp de preparare: 30 min
• Timpul de gatire: 40 min
• Gata in: 1 ore, 10 min

INGREDIENTE

• 800 g muşchi afumat de porc
• 2 crengute busuioc
• piper
• boia iute
• sare
• ulei de măsline
• beţe pentru frigărui

Pentru mixul mexican

• 300 g orez

200 g porumb dulce

2-3 bucati ardei roşu

50 g unt

 piper

PREPARARE

1. Muşchiul afumat de porc se taie felii subţiri, se condimentează cu sare, piper şi boia. Se rulează şi se prinde cu beţele pentru frigărui.
2. Se lasă câteva minute la rece şi, între timp, se alege orezul, se spală în câteva jeturi de apă şi se pune să fiarbă în 600 ml de apă. În timpul fierberii, se acoperă cu un capac şi se lasă la foc mic.
3. Separat, se scoate porumbul din conservă, se trece prin câteva jeturi de apă şi apoi se lasă să se scurgă. În orezul fierbinte se adaugă untul, porumbul şi ardeii tocaţi cubuleţe. Se amestecă uşor şi se condimentează cu sare, piper şi busuioc.
4. Frigăruile se aşază pe grătarul încins şi se răsucesc de pe o parte pe cealaltă, astfel încât să nu se usuce. Se servesc cu mixul mexican, ornate cu frunze de busuioc.

3.Bucatarie indiana

Indienii sunt un popor cu o mare diversitate etnică, religioasă şi socială, aşa că reţetele lor tradiţionale sunt numeroase şi variate atât ca ingrediente, cât şi ca mod de preparare. Bucătăria indiană foloseşte din plin condimentele, verdeţurile şi legumele, mulţi dintre locuitori fiind vegetarieni din motive religioase.

Cultura culinară a Indiei s-a dezvoltat de-a lungul istoriei, influenţată fiind de obiceiurile hinduse, dar şi de interacţiunea cu mongolii şi britanicii. În perioada colonială, indienii au deprins noi metode de a găti, ceea ce a dus la o mare diversitate şi flexibilitate în tradiţia lor culinară.

Bucătăria indiană cunoaşte zeci de variaţiuni regionale, fiecare cu preferinţele şi specialităţile sale. În insule şi pe coastele subcontinentului indian, oamenii s-au hrănit mult timp cu peşte crud şi fructe. Astăzi s-a păstrat tradiţia consumului de peşte şi fructe de mare, chiar dacă nu se mai mănâncă crude.

În zona Andhra Pradesh oamenii preferă reţete vegetariene în care, pentru mai mult gust, se folosesc intens condimentele picante, iar ca „pansament gastric” se mănâncă brânzeturi specifice regiunii. Indienii sunt faimoşi pentru murăturile făcute din mango verde (Avakaya) şi din frunzele arbustului gongura.

În regiunea Arunachal Pradesh se mănâncă în special orez, combinat cu peşte, carne şi multe legume cu frunze verzi. Preferata este salata verde preparată după o reţetă indiană tradiţională: se fierbe cu ghimbir, coriandru şi ardei iuţi.

În Haryana se poate experimenta bucătăria indiană tradiţională fiindcă oamenii nu folosesc ingrediente moderne precum aromele artificiale sau conservanţii. Preferă brânza naturală fiindcă regiunea este cunoscută pentru creşterea vitelor, iar băutura cea mai consumată este lassi – iaurt amestecat cu apă sau lapte şi condimente indiene.

Principalul atu al indienilor rămân condimentele, care erau la mare preţ în Europa în era colonială. Chiar dacă astăzi se găsesc uşor în toată lumea, condimentele indienilor rămân speciale fiindcă numai ei ştiu să le combine astfel încât să obţină cele mai neaşteptate gusturi. Cele mai folosite condimente sunt: ardeiul iute, seminţele de muştar negru, chimenul, turmericul, schinduful, coriandrul, ghimbirul, dar şi usturoioul.

Dintre combinaţiile de condimente, cele mai folosite sunt garam masala şi goda masala. Primul este un praf care include cel puţin cinci tipuri de condimente, în special scorţişoară şi cuişoare. Goda masala este un amestesc de condimente dulci în care se folosesc de obicei frunze de dafin, coriandru, schinduf sau mentă.

Mâncărurile picate (curry) din bucătăria indiană sunt pregătite de obicei cu ulei vegetal. În nord şi vest se foloseşte uleiul de arahide, pe când estul Indiei se bazează pe uleiul de muştar. Coasta vestică preferă uleiul de cocos, iar sudul găteşte cu ulei de susan.

Supă indiană de roşii

• Timp de preparare: 15 min
• Timpul de gatire: 10 min
• Gata in: 25 min

INGREDIENTE

• 4 cani suc de roşii
• 2 linguri fainaă de porumb dizolvată în puţină apă rece
• 1 lingura praf de chimen
• 1 lingura pasta de usturoi şi ghimbir
• 1 lingura lapte
• sare
• piper

PREPARARE

Se combină toate ingredientele, mai puţin laptele, într-o oală şi se dau în fiert.

Se lasă la foc mic 5 minute.

Se adaugă laptrele şi se mai lasă la foc mic încă 5 minute.

4.Bucataria frantuzeasca

Reţetele culinare din bucătăria franţuzească sunt delicioase, uşor de preparat şi nu necesită ingredienete exotice care să fie greu de procurat.

Reţetele de mâncare şi prăjituri din bucătăria franţuzească sunt sofisticate, savuroase şi, oriunde le-ai mânca, îţi amintesc de restaurantele de lux ale Parisului. Francezii pun accent pe ingrediente naturale, iar orice mâncare este însoţită de un vin bun, pe care ei nu îl refuză niciodată.

Bucătăria franţuzească sofisticată şi savuroasă îşi are originile în Evul Mediu când aristocraţii se delectau cu banchete interminabile în cursul cărora serveau nenumărate feluri de mâncare, toate aşezate pe masă în acelaşi timp. Nu se mulţumeau cu cantitatea şi cereau de fiecare dată mâncare preparată după reţete complicate.

Fiecare regiune a Franţei are propriile reţete culinare şi preferă ingrediente speciale. În regiunea Champagne se pune accentul pe reţetele cu vânat şi fiecare cină este stropită cu şampanie, băutură care îşi are originile în aceste locuri. În Lorraine oamenii au o slăbiciune pentru reţetele de dulceţuri sofisticate şi quiche – faimosul quiche Lorraine. În Alsacia, bucătăria franţuzească se împleteşte armonios cu cea germană, astfel că francezii beau bere în loc de vin.

Zonele de coastă ale Franţei preferă reţetele culinare pe bază de crustacee şi peşte. Fructele de mare sunt preferatele francezilor din Normandia, care mai folosesc foarte mult şi merele în reţetele de prăjituri. În Provence şi pe Coasta de Azur reţetele culinare se bazează foarte mult pe citrice, legume şi ierburi aromatice, iar din salate nu lipsesc măslinele.

Indiferent de zona în care locuiesc, francezii preferă reţete cu brânză de capră, reţete cu miel, vită şi pui. În bucătăria franţuzească se mai folosesc din plin usturoiul şi vinul, care dau un gust deosebit unei fripturi sau oricărei reţete cu carne.

Având în vedere că restaurantul, aşa cum îl ştim azi, îşi are originile în cultura franţuzească, nu ar trebui să ne mire că francezii au cei mai buni bucătari din lume, iar reţetele lor fac înconjurul globului, fiind pregătite atât de profesionişti, cât şi de gospodine.

Ca mai toate bucătăriile zonei mediteraneene, bucătăria franţuzească este bogată în ulei de măsline, legume, fructe de mare şi peste, unele din cele mai sănătoase alimente pe care le-am putea consuma. Francezii nu au nevoie de „scurtături” când vine vorba de alimentaţia lor, nu se dau în vânt după fast food şi prefera să gătească reţete tradiţionale, transmise din generaţie în generaţie. La aceasta se adaugă plăcerea de a mânca şi bucuria care cuprinde întreaga familie aflată în jurul unei mese pline cu delicii, de pe care nu lipsesc paharele cu vin, fructele şi legumele.

Cartofi franţuzeşti

• Timp de preparare: 40 min
• Timpul de gatire: 40 min
• Gata in: 1 ore, 20 min

INGREDIENTE

• 1 kg cartofi roşii
• 300 g brânză telemea de oaie
• 6 ouă
• 100 g unt
• 100 g caşcaval
• 100 ml smântână

PREPARARE

1. Se spală cartofii şi se pun să fiarbă în apă cu sare, acoperiţi cu un capac. După ce au fiert, se scot din apă şi se lasă să se răcească. Se curăţă de coajă şi se împart în felul următor: jumătate se taie rondele şi cealaltă jumătate se pasează cu blenderul sau cu telul special pentru cartofi.

2. Se rade brânza de oaie pe răzătoarea mică şi se amestecă cu 3 ouă crude. Celelalte trei ouă se fierb bine. Se unge tava cu unt, pe toată suprafaţa şi se pune primul strat de rondele. Peste primul strat se adaugă piureul de cartofi şi brânza amestecată cu ouăle.

3. Se adaugă ouăle fierte. Se acoperă cu un alt strat de rondele, cu caşcaval ras şi cu smântână şi se bagă în cuptor.

5.Bucataria orientala

Plină de arome exotice, bucătăria orientală îţi oferă o călătorie culinară prin ţările arabe, India, China şi alte ţări ale continentului Asiatic. Dacă vrei să încerci fascinantele reţete orientale vei trece prin ţări ca Thailanda, Vietnam, Indonezia, Filipine, India, dar şi Pakistan, Kazakhstan, Mongolia, Iran, Turcia, Yemen.

Cu atâtea tari, atâtea culturi şi obiceiuri, bucătăria orientală înseamnă o mare diversitate de gusturi, arome, forme şi culori. Istoria culinară a acestei regiuni este greu de schiţat pentru că reţetele variază mult de la o zonă la alta.

Cert este că bucătăria orientală e la fel de veche ca şi civilizaţia. S-a născut în antichitate, a suportat diverse influenţe, inclusiv pe cea europeană în timpul colonizării, apoi s-a dezvoltat independent.

Reţetele din sud-vestul Asiei – India, Pakistan, Sri Lanka, etc. – au fost influenţate mult de arabi şi perşi, astfel că şi azi se folosesc mult condimente picante precum ardeii iuţi şi cuişoarele. Mâncarea are o aromă puternică şi este mai degrabă colorată.

În partea de sud-est – Tailanda, Cambodgia, Vietnam, Indonezia, Singapore – se folosesc în reţete culinare condimente un pic mai blânde stinse cu suc de lămâie şi verdeţuri.

Chiar şi aşa, mâncarea tailandeză rămâne picantă, chiar dacă ingredinetele sunt gătite uşor. În reţetele tailandeze este foarte important echilibrul. La o masă sau chiar la un fel de mâncare, bucătarul încearcă să obţină un echilibru între cele cinci gusturi fundamentale: iute, acru, dulce, sărat şi amar.

În Vietnam, echilibrul gusturilor contează mai puţin. Mai importantă este prospeţimea ingredientelor care duc la reţete culinare sănătoase şi delicioase. Se folsesc mult sosul de soia, orezul, fructele, legumele şi verdeţurile proaspete. În ce priveste carnea, se consumă mai mult puiul, porcul, peştele şi fructele de mare, deşi există o puternică tradiţie vegetariană influenţată de valorile budiste.

O parte importantă din bucătăria orientală, reţetele indiene mizează de asemenea pe legume, mulţi oameni fiind vegetarieni convinşi. Pentru mai mult gust se adaugă condimente, verdeţuri şi fructe. Cultura şi obiceiurile hinduse au jucat un rol crucial în dezvoltarea culinară a Indiei, care a fost marcată şi de interacţiunea cu mongolii şi britanicii.

Asemănătoare în unele zone cu a Indiei, bucătăria orientală pakistaneză are totuşi propriile tradiţii şi propria istorie, una foarte bogată de altfel. Dintre multele şi variatele reţete se remarcă cele de kebap, care deja au cucerit lumea întreagă. Carnea friptă a jucat un rol important în alimentaţia pakistanezilor încă din cele mai vechi timpuri. În ce priveşte kebap-ul, există multe tipuri pe care oamenii le preferă în funcţie de regiunea în care locuiesc.

Diferitele tipuri de pâine şi orezul preparat după diverse reţete sunt un alt punct important în bucătăria orientală şi pakistaneză.

Pui în sos oriental cu orez

• Timp de preparare: 40 min
• Timpul de gatire: 60 min
• Gata in: 1 ore, 40 min

INGREDIENTE

• 800 g carne de pui - piept şi pulpe
• sare
• piper
• ulei de floarea-soarelui

Pentru sosul oriental

• 1-2 cepe roşii
• sare de mare
• 3-4 linguri ulei de măsline
• 4-5 linguri sos de soia dulce
• 4-5 linguri soia picant
• 1 crenguta rozmarin
• 1-2 lingurite miere

Pentru garnitură

• orez chinezesc sau fidea

  PREPARARE

1. Se pregătesc bucăţile de carne, se taie mai mici, se condimentează cu sare şi piper, se stropesc cu ulei şi cu sosul de soia picant şi se prăjesc în ulei de floarea-soarelui.
2. Se prăjesc la foc mic, se răsucesc de pe o parte pe cealaltă şi, după ce s-au rumenit uniform, se scot şi se pun să se scurgă pe un prosop absorbant.
3. Separat, se curăţă ceapa roşie, se toacă fideluţă şi se căleşte în uleiul încins. Se lasă să devină sticloasă şi se adaugă sosurile de soia şi mierea. Se amestecă bine şi după ce a dat în câteva clocote, se opreşte focul şi se lasă la rece.
4. Sosul se strecoară, ca să nu se simtă firele de ceapă şi se toarnă peste bucăţile de pui. Platoul se ornează cu frunze de salată sau de varză creaţă şi crenguţe de rozmarin. Puiul se serveşte cu garnitură de orez sau de fidea.

6.Bucataria mediteraneana

Datorită climei, istoriei şi obiceiurilor comune, ţările mediteraneene au tradiţii culinare asemănătoare, ceea ce îi face pe mulţi experţi să vorbească despre bucătăria mediteraneană, în timp ce alţii susţin că fiecare popor are propriile lui tradiţii, care nu trebuie confundate cu ale celorlalte.

Reţetele zonei mediteraneene sunt foarte variate, aşa cum sunt şi culturile ţărilor care se învecinează cu marea Mediterană: Grecia, Italia, Spania Franţa, dar şi Libia, Egipt, Siria sau Algeria.

Şi supa rece de iaurt din Siria, şi salatele greceşti cu fructe de mare, şi brânzeturile italiene, dar şi tocana catalană cu alge marine, toate aceste reţete culinare fac parte din bucătăria mediteraneană.

Dacă ar fi să schiţăm o clasificare, zona mediteraneană s-ar împărţi în trei regiuni culinare: cea nord-africană, cea estică (Grecia, Israel, Siria, Turcia) şi cea sud europeană (Spania, Italia, Franţa). Chiar dacă cele trei zone sunt diferite ca şi cultura, au totuşi în comun un element important: climatul mediteranean, care înseamnă veri calde şi uscate, urmate de ierni blânde.

Vremea plăcută se reflectă în ingredientele care alcătuiesc baza în bucătăria mediteraneană, pe primul loc fiind legumele, indiferent de ţară. Multe reţete mediteraneene încep cu ceapă, usturoi şi roşii, peste care se pune ulei de măsline. Apoi se mai pot adăuga vinete, dovlecei, ardei graşi, ciuperci, castraveţi, okra şi multe legume cu frunze verzi. Leguminoasele – linte, mazăre, fasole – apar la fel de des în reţetele de mâncare mediteraneană.

Pentru un plus de gust se adaugă verdeţuri mediteraneene: rozmarin, busuioc, pătrunjel, mentă, mărar, fenicul şi oregano.
Chiar dacă marea este mai săracă decât în trecut, fructele de mare şi peştele rămân printre ingredientele preferate în bucătăria mediteraneană, fiind folosite în reţete de supă, paste, salate etc. În plus, multe reţete mediteraneene conţin carne de miel, capră, oaie, porc, iepure. Carnea de vită este mai rar folosită fiindcă geografia zonei nu permite creşterea animalelor mari.

Cele care pot fi crescute sunt folosite şi pentru lapte. Lactatele – diverse tipuri de brânză şi iaurt – reprezintă gustări foarte apreciate în ţările mediteraneene.

Locuitorii zonei mediteraneene sunt faimoşi pentru sănătatea lor de fier şi pentru silueta subţire, aşa că era imposibil să nu apară şi o dietă mediteraneană, folosită atât pentru menţinerea sănătăţii, cât şi pentru slăbit. Dieta mediteraneană se bazează pe legume, leguminoase, nuci, seminţe, peşte, ouă, lactate şi desigur ulei de măsline. Dar poate cel mai important este faptul că alimentaţia popoarelor mediteraneene se bazează pe retete culinare simple, cu alimente puţin procesate şi pe porţii mici. Se mănâncă mai rar dulciuri, iar în regiunile rurale care păstrează tradiţia nici nu s-a auzit de fast food.

Salată mediteraneană

• Timp de preparare: 15 min
• Gata in: 15 min

INGREDIENTE

• 1 conservă de carne Scandia
• 4 roşii medii
• 4 cartofi
• 200 g fasole verde
• 50 g rucola
• 1 legatura pătrunjel
• sare
• ulei de măsline

PREPARARE

1. Se spală bine cartofii, se fierb, apoi se curăţă de coajă şi se lasă la răcit. Se fierbe şi fasolea verde şi se lasă să se răcească.
2. Se ia un bol în care se pun foile de salată, peste care se adaugă roşiile tăiate felii, cartofii tăiaţi bucăţi, fasolea păstăi şi rucola. Se adaugă două linguri de ulei de măsline, se presară puţină sare şi se amestecă uşor. La sfârşit se adaugă şi carnea şi pătrunjelul tocat mărunt.

7.Bucataria japoneza

Orice reţetă de mâncare japoneză este ocazia unei călătorii imaginare pe un tărâm exotic al aromelor, formelor şi texturilor. Ţara Soarelui Răsare are o cultură culinară bogată desăvârşită în mii de ani şi care a cucerit încet, încet întreaga lume.

Bucătăria japoneză pune pe primul loc orezul, ingredientul preferat al acestui popor de peste 2000 de ani. Orezul este atât de improtant pentru japonezi încât la un moment dat în istorie era folosit drept monedă de schimb, iar cuvântul care denumeşte orezul gătit în limba japoneză mai înseamna şi „mâncare” – cu alte cuvinte, nicio masă fără orez.

Orezul folosit în reţetele de mâncare sau prăjituri are bobul scurt şi devine lipicios când este preparat termic. Japonezii preferă orezul alb pe care îl consideră mai gustos decât cel brun. Reţetele de sushi, onigiri, chazuke şi multe alte reţete japoneze conţin orez ca ingredient principal. El se poate combina cu alge marine, peşte, legume, condimente, sos de soia, ouă crude sau gătite şi, în general, cu orice îi trece prin cap bucătarului.

Pentru că ţara este formată din insule, bucătăria japoneză pune accentul foarte mult pe deliciile oferite de ocean: alge, fructe de mare şi desigur peşte şi mamifere marine.

Totuşi, cel mai faimos fel de mâncare din bucătăria japoneză, sushi, nu are la bază peştele crud, aşa cum credem noi, europenii. Există mai multe varietăţi de sushi, iar singurul ingredient comun este orezul, care poate fi combinat cu carne, alge, soia etc. De pildă, Inarizushi este o combinaţie de orez şi tofu, pe când Chirashizushi conţine orez şi mai multe tipuri de sashimi – carne crudă – care poate fi peşte sau altceva. Cel mai cunoscut tip de sushi este Norimaki, un rulou de peşte şi orez învelit în alge.

Printre ingredientele importante din bucătăria japoneză se numără şi tăiţeii, care în unele reţete culinare pot înlocui orezul. În mod tradiţional, tăiţeii se servesc reci, alături de un sos. Dar japonezii îi includ şi în reţete de supă, un obicei preluat de la chinezi în ultima sută de ani.

O altă „marcă înregistrată” a bucătarilor japonezi este sashimi, carnea crudă tăiată în felii foarte subţiri. De obicei este vorba de peşte sau fructe de mare, dar în unele zone se mănâncă şi sashimi de cal, pui sau din organe de vită. O ciudăţenie a japonezilor este Ikizukuri, sashimi de la un animal viu, de obicei peşte.

Alte ingrediente ce apar frecvent în reţetele culinare japoneze sunt algele, ouăle de găină sau prepeliţă, tofu şi alte produse din soia, crustaceele, legumele, fructele exotice şi ciupercile – faimoasele maitake, shiitake şi altele cunoscute ca având proprietăţi vindecătoare.
Desigur, nu este uşor să prepari o reţetă din bucătăria japoneză, nu pentru că ele în sine ar fi complicate, ci pentru că ingredientele sunt o raritate la noi. Însă reţetele de sushi, orez japonez sau tăiţei trebuie încercate măcar o dată şi neapărat servite cu ajutorul beţişoarelor.

Nikujaga – mâncare de cartofi cu carne

• Timp de preparare: 10 min
• Timpul de gatire: 20 min
• Gata in: 30 min

INGREDIENTE

• cartofi
• carne de vită sau porc
• ceapă
• zahăr
• sos de soia

PREPARARE

Se toacă ceapa, carnea şi cartofii cubuleţe şi se călesc câteva minute în tigaie, după care se adaugă apă aşa încât toate să fie acoperite.

Se adaugă 2 linguri de sos de soia şi 2 linguri de zahăr.

Se pune capacul şi se lasă la fiert aproximativ 20 de minute sau până când este gata carnea.

8.Bucataria chinezeasca

Bucătăria chineazească a cucerit întreaga lume prin varietatea ingredientelor şi abundenţa condimentelor care dau un gust complet diferit mâncărurilor, chiar şi când ingredientul de bază e acelaşi.

Bucătăria chinezească se bazează pe câteva ingrediente cheie pe care le găsim în multe reţete culinare specifice acestei ţări. Este vorba de orez, tăiţei, legume, pui, fructe de mare şi foarte multe condimente. Reţetele chinezeşti trebuie încercate de cei care vor să cunoască într-adevăr China şi pe chinezi, bucătăria chinezească fiind o parte importantă a culturii lor.

Dezvoltarea şi diversificarea deliciilor din bucătăria chinezească sunt reprezentative pentru îndelungata istorie a ţării. Reţete noi şi gustoase au fost create cu fiecare dinastie care a condus China, dar arta culinară chinezească şi-a atins apogeul în timpul dinastiei Quing, adică între anii 1600 şi 1900.

Într-o ţară cu o cultură, o geografie şi o climă atât de diversificate, şi reţetele culinare sunt diverse şi neaşteptate, astfel că bucătăria chinezească are mai multe ramuri, una mai interesantă decât alta.

Un bucătar chinez priceput poate să folosească un singur ingredient de bază, de pildă un simplu pepene, pentru a crea zeci de reţete culinare, fiecare cu propriul ei gust. Totul se datorează condimentelor şi ierburilor pe care bucătăria chinezească le foloseşte din abundenţă. Ghimbir, muştar, usturoi, susan, bambus, scorţişoara, ardei iute – sunt doar o mică parte din condimentele pe care chinezii le folosesc cu multe inventivitate şi imaginaţie în sutele de reţete de mâncare tradiţionale.

Bucătăria chinezească este o combinaţie armonioasă de culori, arome şi forme, strânse laolalta de unii din cei mai pricepuţi bucătari ai lumii. Reţetele chinezeşti se transmit din generaţie în generaţie, iar bucătarii cei mai pricepuţi stăpânesc tehnici complicate învăţate de la părinţi şi bunici. Ingredientele fierte, înăbuşite, prăjite, fripte sau coapte – metodele de pregătire a alimentelor sunt foarte variate – sunt aşezate frumos pe farfurii astfel că e o plăcere nu numai să le guşti, ci şi să le vezi sau să le miroşi.

Bucătăria chinezească se adresează tuturor simţurilor, chiar dacă gustul este principalul atu pe care îl au cele mai multe reţete de mâncare chinezească.

E adevărat că cele mai delicioase preparate chinezeşti sunt preparate de bucătarii chinezi pricepuţi, dar există şi reţete simple pe care le poate prepara oricine – până la urmă nu avem toţi posibilitatea de a călători în China pentru a face cunoştinţă cu faimoasa bucătărie chinezească. Supele chinezeşti, reţetele cu orez, reţetele cu pui sau vită, aduc o bogăţie de arome la fiecare masă.

Pe lângă gust, un alt aspect important al bucătăriei chinezeşti este acela că mai toate reţetele sunt foarte sănătoase. Ingredientele sunt naturale, bogate în vitamine şi grăsimi bune, iar timpul de gătire este mic, astfel că ingredientele îşi păstrează proprietăţile.

Reţetă: Creveţi gratinaţi

• Gata in: 0 min

INGREDIENTE

• 1 kg creveţi
• sare piper
• zeama de la lămâie
• 4 bucati roşii
• 3 bucati ceapă verde
• 3 bucata căţei de usturoi
• 3 linguri ulei de măsline
• 10 ml vin alb sec
• 1 legatura mărar
• 150 g brânză feta

  PREPARARE

1. Se opăresc roşiile, se decojesc şi se taie cuburi.
2. Se toacă mărunt ceapa şi usturoiul şi se călesc într-o tigaie.
3. Peste ceapă, se adaugă şi creveţii decorticaţi. Se condimentează cu sare şi piper şi se stropesc cu zeama de lămâie.
4. Se pun apoi roşiile tăiate cubuleţe şi vinul alb.
5. Se lasă să fiarbă aproximativ 10-15 minute, la foc mic.
6. Se tapetează o tavă cu puţin ulei şi se aşază creveţii.
7. Deasupra lor se toarnă sosul, după care se pune şi brânza.
8. Se dă tava la cuptorul preîncălzit pentru aproximativ 10 minute.
9. Se lasă până se topeşte brânza, după care se scoate.
10. Între timp, se spală o legătură de mărar, se scurge de apă şi se toacă mărunt.c
11. Se presară deasupra creveţilor, după care se servesc calzi.

9.Bucataria spaniola

Bucătăria spaniolă constă într-o marie varietate de reţete conţinând ingrediente diferite, dar întotdeauna proaspete şi de calitate. Pentru că se înscrie în linia bucătăriilor mediteraneene, tradiţia culinară spaniolă pune accentul pe natural, pe prospeţime şi desigur pe sănătate.

În Spania, mâncarea este un mod de viaţă, iar în jurul ei se formează prietenii şi se înfiripă relaţii de iubire. Bucătăria spaniolă reuneşte feluri de mâncare caracteristice diferitelor regiuni, cu ingrediente speciale şi influenţe arabe. Multe mâncăruri sunt preparate astăzi exact aşa cum se preparau acum 200 de ani.

Din multitudinea de reţete spaniole, câteva pot fi considerate comune tuturor zonelor ţării: tortilla de patata, paella, cârnaţii chorizo, brânzeturile şi tocaniţele delicioase. Chiar dacă se prepară diferit de la o regiune la alta, toţi spanolii le gustă cu aceeaşi plăcere.

Există şi multe reţete de mâncare ce au la bază leguminoasele – mazăre, fasole uscată sau verde. Spaniolii sunt îndrăgostiţi şi de supe, dar şi de pâine, ambele cunoscând o mulţime de varietăţi.

Salatele nu sunt la fel deimportante ca în restul regiunilor mediteraneene. Spaniolii înţeleg prin salată ceea ce înţeleg şi mulţi români, adică un amestec rudimentar de frunze verzi cu felii de castravete. În schimb, legumele sunt parte intregrantă din multe reţete culinare. Bucătăria spaniolă foloseşte intens cartofii, roşiile, ardeii graşi, fasolea şi ciupercile.

Un alt punct forte al reţetelor spaniole este usturoiul care se combină cu orice, în orice reţetă culinară, până şi în supe. De asemenea, la loc de cinste pe mesele spaniolilor stau măslinele, fie sub formă de ulei, fie marinate sau crude, servite ca aperitiv. Uleiul de măsline şi usturoiul sunt printre puţinele constante în bucătăria spaniolă – uneori sunt singurele ingrediente comune pe care le au aliemntele din două zone geografice ale Spaniei.

Bucătăria spaniolă include şi multe reţete cu carne. Puiul, iepurele şi porcul se pun în mâncare sau se folosesc pentru salamuri şi cârnaţi – prefertaul spaniolilor este chorizo, un cârnat afumat picant. La capitolul „carne” nu tebuie să uităm peştele şi fructele de mare. Caracatiţa gătită în propria ei cerneală este cel mai gustat preparat din fructe de mare, dar acelaşi animal marin se poate regăsi şi în supele de peşte, care se fac după reţete ce diferă de la o regiune la alta.

O altă supă faimoasă în Spania este gazpacho, făcută cu roşii, ulei de măsline, usturoi, castraveţi şi servita rece cu crutoane.
În ce priveste băuturile, spaniolii îşi încep dimineţile cu cafea, dar după amiaza este stropită din plin cu sangria, un punch făcut din vin roşu şi fructe aromate, care se găseşte peste tot în Spania.

Specialitate “latino”

• Timp de preparare: 45 min
• Gata in: 45 min
• Timp de asteptare: 
  60 minute

INGREDIENTE

• 500 g mușchi de porc, fără grăsime
• 1 lingura ulei de măsline
• 3 linguri oţet de mere cu miere
• 4 linguri muștar
• 1 lingurita miere
• 1/2 lingurita sare de mare
• 1/2 lingurita piper
• 1 dovlecel mare sau 4 mici
• salvie proaspătă

  PREPARARE

1. Muşchiul de porc se spală, se curăţă de pieliţe şi se taie felii mai groase. Într-un bol, se amestecă 2 linguri de muştar cu sare, piper şi miere, până se omogenizează. Se ung bine bucăţile de carne cu sosul de muştar, se pune totul într-o pungă şi se dă la rece pentru o oră.
2. Între timp, se aprinde flacăra în cuptor, pentru a se încinge.
3. Se scoate carnea din frigider şi se pune la călit, în ulei încins, timp de 5 minute, la foc potrivit. Apoi, se transferă într-o tavă pentru fripturi, se stropeşte cu oţet de mere cu miere, amestecat cu restul de muştar şi se introduce în cuptor, pentru un sfert de oră.
4. Între timp, se curăţă şi se spală dovleceii, apoi se taie rondele dacă sunt mari sau pe lung, dacă sunt mici. Se sărează şi se dau cu piper, apoi se pun pe grătarul încins, câte 2 minute pe fiecare parte.
5. Pentru servire, se aşterne pe farfurie un pat de dovlecei la grătar, iar deasupra se pune carne cu sos. Se decorează cu salvie proaspătă tocată fin.